Buna,
Tocilara la datorie.
Astazi am sa povestesc putin de febra sistemului de invatamant care se concentreaza in jurul afacerilor numite pregatiri. De ce spun "afacere"? Pai, e simplu: banii castigati/cheltuiti conteaza cu adevarat in orice parte ai fi a baricadei, fie elev, fie parinte, fie profesor. Si aceste venituri din "pregatiri" sunt considerabile cu adevarat.
Ce este pregatirea?
Pregatirea, in viziunea tocilarei, inseamna o aprofundare a subiectului, un studiu in profunzime. Tocilara o vede necesara persoanelor care au dificultati in a intelege conceptele predate la clasa si evaluate la un examen riguros, unde au nevoie sau isi doresc o nota mare.
Care este realitatea?
Realitatea pe care am descoperit-o treptat, prin perspectiva elevului, este concentrata in activitatea profesorului la clasa. Daca el isi face treaba, preda, explica, este prezent la toate orele, problemele elevului tind sa scada spre 0. Lipsa profesorului de la clasa care sa reuneasca trasaturile mentionate anterior duce la formarea de lacune. Aceste lacune trebuie umplute intr-un timp scurt, intr-un mod cat mai eficient. Aici intervine pregatirea. Ea pune petice peste acele goluri sau cel putin acesta este scopul ei.
Care este atitudinea tocilarei fata de pregatiri?
Sunt intre baricade. Nu ii vad necesitatea in timp ce profesorul isi face treaba la clasa si elevul poate lucra singur acasa suplimentar, pregatindu-se pentru orice examen. Nu ii vad necesitatea cu ani inainte de acel examen. Poate fixa anumite concepte, intr-adevar, dar elevul nu este motivat sa invete cu 2-3 ani inainte, pierzandu-si altfel eficienta. Ii apreciez necesitatea in situatia in care la clasa nivelul asigura o nota de trecere, iar elevul nu se multumeste cu atat sau el are lacune, oricare ar fi motivul acestor lipsuri sau pur si simplu nu intelege ce i se explica la clasa.
Exista o diferenta intre scolile din mediul rural si cele din mediul urban?
Din persectiva tocilarei, sunt diferente esentiale intre cele doua medii. In primul rand, intr-o zona rurala interactiunea profesor-elev este mai apropiata. Profesorul stie cum sa ii explice elevului pentru a-l ajuta si de cele mai multe ori este motivat sa-l ajute pe acesta sa inteleaga si sa asimileze informatia, intrucat realizeaza necesitatea continuarii studiilor pentru acel elev. Intr-adevar, exista si cazuri in care acest lucru nu se intampla, dar sunt doar exceptii. In mediul urban, in paralel, sunt multi profesori buni, care ar putea sa-si faca treaba la un nivel foarte ridicat. Din diverse motive ei nu o fac si il forteaza pe elev sa cada in cercul vicios al pregatirilor.
Tocilara a intalnit o multitudine de profesori: de la cei care regreta ca au ajuns in sistem, la cei care s-au impacat cu ideea si isi indeplinesc sarcinile postului, la adevarati pedagogi. Ceea ce se poate spune este ca totul se afla la mila probabilitatilor.
Tu ce parere ai despre pregatiri?
-Tocilara, terminat.
